scoruș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCORÚȘ, scoruși, s. m. Arbore din familia rozaceelor, cu frunze compuse, cu flori albe și cu fructe comestibile, brune sau galbene, cu lemnul foarte dens, dur și omogen, folosit în industria mobilelor
(Sorbus domestica). ◊
Scoruș de munte (sau
păsăresc) = arbore mic din familia rozaceelor, cu ramuri plecate, cu frunze imparipenate, cu flori albe și fructe de mărimea unui bob de mazăre, roșii și astringente la gust
(Sorbus aucuparia). – Din
scorușă (derivat regresiv).