scorumnic (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)scorúmnic, adj.
1. (înv. și reg.; despre o specie de porumb) care se coace de timpuriu și are druga groasă și bobul auriu, mare.
2. (reg.; despre legume, fructe, cereale) care se coace mai devreme decât se coc în mod obișnuit alte legume, fructe, cereale.
3. (reg.; despre oameni) care îmbătrânește înainte de vreme.
4. (reg.) care se căsătorește de tânăr.
5. (reg.; despre copii; în forma:
scoromnic) dezvoltat înainte de vreme, precoce.
scorumnic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))SCORÚMNIC, scorumnici, s. m. Varietate de porumb cu știuletele gros și boabele mari, galbene-aurii sau portocalii.
scorumnic (Dicționaru limbii românești, 1939)scorúmnic, -ă (d. *
scorumbnic, *scorubnic, de unde
scorumnic, d.
scoroabă, porumbă). Se zice despre un fel de popușoĭ, de porumb (plantă). –
-ómnic.scorumnic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)scorumnic a. se zice de o specie de porumb ce se coace de timpuriu, cu druga subțire și cu bobul auriu. [Cf.
scorumă =
scorușă].