scorțos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCORȚÓS, -OÁSĂ, scorțoși, -oase, adj. 1. Care nu se îndoaie, care rămâne drept, lipsit de suplețe, țeapăn, tare, rigid; a cărui suprafață prezintă asperități, care este aspru la pipăit ca o scoarță (
1). ♦
Fig. (Despre oameni și manifestările lor). Care este lipsit de maleabilitate, care nu este conciliant; rigid, distant.
2. (Despre lemne, pământ etc.) Cu o crustă groasă și aspră, cu scoarță. ◊
Pepene scorțos = pepene galben cu miezul tare.
Mere scorțoase = varietate de mere mari, cu coaja groasă, de culoare galbenă-ruginie. ♦ (Despre piele) Îngroșat, aspru, uscat, bătătorit, crăpat; (despre față, mâini etc.) cu pielea îngroșată, aspră, bătătorită, crăpată. –
Scoarță +
suf. -os.