scorojeală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCOROJEÁLĂ, scorojeli, s. f. Faptul de
a se scoroji. ♦ (
Concr.) Tencuială, var sau vopsea cojită. –
Scoroji +
suf. -eală.scorojeală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scorojeálă s. f.,
g.-d. art. scorojélii; pl. scorojéliscorojeală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCOROJEÁLĂ, scorojeli, s. f. Faptul de
a se scoroji. ♦ (
Concr.) Tencuială, var sau vopsea cojită. —
Scoroji +
suf. -
eală.