scoroambă - explicat in DEX

scoroambă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCOROÁMBĂ, scoroambe, s. f. (Bot.: reg.) Porumbă¹. – Et. nec.

scoroambă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scoroámbă (reg.) s. f., g.-d. art. scoroámbei; pl. scoroámbe

scoroambă (Dicționaru limbii românești, 1939)
scoroámbă f., pl. e (cp. cu lat. columba, porumb, pin aluz. la coloare, și cu ngr. korómilon, măr pădureț. V. avramă). Vest. Porumbă, fruct de porumb (prun). – Și coroa(m)bă.

scoroambă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
scoroambă f. Bot. porumbea. [V. coroabă].

scoroambă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCOROÁMBĂ, scoroambe, s. f. (Bot.: reg.) Porumbă¹. — Et. nec.