scoroambă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCOROÁMBĂ, scoroambe, s. f. (
Bot.:
reg.) Porumbă
1. –
Et. nec.scoroambă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scoroámbă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. scoroámbei; pl. scoroámbescoroambă (Dicționaru limbii românești, 1939)scoroámbă f., pl.
e (cp. cu lat.
columba, porumb, pin aluz. la coloare, și cu ngr.
korómilon, măr pădureț. V.
avramă).
Vest. Porumbă, fruct de porumb (prun). – Și
coroa(m)bă.scoroambă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)scoroambă f.
Bot. porumbea. [V.
coroabă].
scoroambă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCOROÁMBĂ, scoroambe, s. f. (
Bot.:
reg.) Porumbă
1. —
Et. nec.