scordolea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCORDOLEÁ s. f. Preparat culinar din nuci pisate și miez de pâine frecate cu usturoi, oțet (sau zeamă de lămâie) și untdelemn. – Din
ngr. skordhaliá.scordolea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)scordoleá (-éle), s. f. – Sos tradițional, pe bază de usturoi și nuci. –
Mr. (scurdhame). Ngr. σϰορδαλιά, din
gr. σϰόροδον „usturoi” (Cihac, II, 697; Gáldi 249),
mr., din
ngr. σϰορδάμι.
scordolea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!scordoleá s. f.,
art. scordoleáua; pl. scordoléle, art. scordolélelescordolea (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)scordolea f. mâncare din miez de nucă cu pesmeți și puțin usturoiu. [Gr. mod. SKORDALIA, aituri (din SKORDON, usturoiu)].
scordolea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCORDOLEÁ, scordolele, s. f. Preparat culinar din nuci pisate și miez de pâine frecate cu usturoi, oțet (sau zeamă de lămâie) și untdelemn. — Din
ngr. skordhaliá.