scorbutic - explicat in DEX

scorbutic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCORBÚTIC, -Ă, scorbutici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. De natura scorbutului, în legătură cu scorbutul. 2. S. m. și f. Persoană bolnavă de scorbut. – Din fr. scorbutique.

scorbutic (Dicționar de neologisme, 1986)
SCORBÚTIC, -Ă adj. De natura scorbutului. // s.m. și f. Bolnav suferind de scorbut. [< fr. scorbutique].

scorbutic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SCORBÚTIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de scorbut. (< fr. scorbutique, lat. scorbuticus)

scorbutic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scorbútic adj. m., s. m., pl. scorbútici; adj. f., s. f. scorbútică, pl. scorbútice

scorbutic (Dicționaru limbii românești, 1939)
* scorbútic, -ă adj. (d. scorbut; fr. scorbutique). Med. Care e de natura scorbutuluĭ: afecțiune scorbutică. Subst. Bolnav de scorbut.

scorbutic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCORBÚTIC, -Ă, scorbutici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. De natura scorbutuiui, în legătură cu scorbutul. 2. S. m. și f. Persoană bolnavă de scorbut. — Din fr. scorbutique.