scofâlci - explicat in DEX

scofâlci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCOFÂLCÍ, scofâlcesc, vb. IV. Refl. 1. A slăbi foarte mult, a avea obrajii descărnați, a ajunge să i se vadă oasele; p. ext. a îmbătrâni sau a părea bătrân. ◊ Tranz. Boala l-a scofâlcit. 2. Fig. (Despre obiecte) A se strâmba, a se deforma, a se încovoia, a se turti; a se coșcovi, a se scoroji. – Et. nec.

scofâlci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!scofâlcí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se scofâlcéște, imperf. 3 sg. se scofâlceá; conj. prez. 3 să se scofâlceáscă

scofâlci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCOFÂLCÍ, scofâlcesc, vb. IV. Refl. 1. A slăbi foarte mult, a avea obrajii descărnați, ridați, a ajunge să i se vadă oasele; p. ext. a îmbătrâni sau a părea bătrân. ◊ Tranz. Boala l-a scofălcit. 2. Fig. (Despre obiecte) A se strâmba, a se deforma, a se încovoia, a se turti; a se coșcovi, a se scoroji. — Et. nec.