scofâlci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCOFÂLCÍ, scofâlcesc, vb. IV.
Refl. 1. A slăbi foarte mult, a avea obrajii descărnați, a ajunge să i se vadă oasele;
p. ext. a îmbătrâni sau a părea bătrân. ◊
Tranz. Boala l-a scofâlcit. 2. Fig. (Despre obiecte) A se strâmba, a se deforma, a se încovoia, a se turti; a se coșcovi, a se scoroji. –
Et. nec.