sclipeț - explicat in DEX

sclipeț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCLIPÉȚ, sclipeți, s. m. (Bot.) 1. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina noduroasă, cu frunze compuse din trei foliole și cu flori galbene, întrebuințată în medicină (Potentilla erecta). 2. Dumbeț. – Et. nec.

sclipeț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sclípeț (rar) s. m., pl. sclípeți

sclipeț (Dicționaru limbii românești, 1939)
sclipéț m. (d. sclipesc). Trans. Maram. Numele unor plante: scînteiuța (primulacee) și scrîntitoarea. V. sclepț.

sclipeț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sclipeț m. Tr. Bot. 1. scânteuță; 2. scrintitoare. [Tras din sclipì].

sclipeț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCLIPÉȚ, sclipeți, s. m. (Bot.) 1. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina noduroasă, cu frunze compuse din trei foliole și cu flori galbene, folosită în medicină (Potentilla erecta). 2. Dumbeț. — Et. nec.