sclipeț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCLIPÉȚ, sclipeți, s. m. (
Bot.)
1. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina noduroasă, cu frunze compuse din trei foliole și cu flori galbene, întrebuințată în medicină
(Potentilla erecta). 2. Dumbeț. –
Et. nec.