scizură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCIZÚRĂ, scizuri, s. f. (
Anat.) Șanț adânc care străbate suprafața unor structuri (oase, creier, viscere) și le împarte uneori în segmente bine individualizate. ♦ Fisură pe suprafața unui organ; crăpătură, șanț. – Din
fr. scissure.scizură (Dicționar de neologisme, 1986)SCIZÚRĂ s.f. (
Anat.) Fisură pe suprafața unui organ; crăpătură. [< fr.
scissure, cf. lat.
scissura].
scizură (Marele dicționar de neologisme, 2000)SCIZÚRĂ s. f. (anat.) fisură pe suprafața unor organe; crăpătură. (< fr.
scissure, lat.
scissura)
scizură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scizúră s. f.,
g.-d. art. scizúrii; pl. scizúriscizură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCIZÚRĂ, scizuri, s. f. (
Anat.) Șanț adânc care străbate suprafața unor structuri (oase, creier, viscere) și le împarte uneori în segmente bine individualizate. ♦ Fisură pe suprafața unui organ; crăpătură, șanț. — Din
fr. scissure.