sciziune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCIZIÚNE, sciziuni, s. f. Despărțire, ruptură, dezbinare intervenită pe chestiuni de principiu între persoane sau grupuri de persoane care formau înainte un întreg organizat. [
Pr.:
-zi-u-] – Din
fr. scission, lat. scissio, -onis.sciziune (Dicționar de neologisme, 1986)SCIZIÚNE s.f. Separație, despărțire, dezbinare intervenită într-un grup, într-o organizație care anterior era bine închegată; scizionare. [Pron.
-zi-u-. / cf. fr.
scission, lat.
scissio].
sciziune (Marele dicționar de neologisme, 2000)SCIZIÚNE s. f. separație, despărțire, dezbinare intervenită într-un grup, într-o organizație care anterior era bine închegată. (< fr.
scission, lat.
scissio)
sciziune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sciziúne (-zi-u-) s. f.,
g.-d. art. sciziúnii; pl. sciziúnisciziune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sciziune f. desbinare într´o adunare politică, într´un partid.
sciziune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCIZIÚNE, sciziuni, s. f. Dezbinare, ruptură a unui grup dintr-o organizație politică, intervenită pe chestiuni de principiu, în urma unor grave disensiuni. [
Pr.: -
zi-u-] — Din
fr. scission, lat. scissio, -onis.