scitic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCÍTIC, -Ă, scitici, -ce, adj. Care aparține Sciției sau populației ei, privitor la Sciția sau la populația ei; scit. – Din
fr. scythique, lat. Scythicus.scitic (Marele dicționar de neologisme, 2000)SCÍTIC, -Ă adj., s. f. scit(ă). (< fr.
scythique, lat.
scyticus)
scitic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scític adj. m.,
pl. scítici; f. scítică, pl. scíticescitic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCÍTIC, -Ă, scitici, -ce, adj. Care aparține Sciției sau populației ei, privitor la Sciția sau la populația ei; scit. — Din
fr. scythique, lat. Scythicus.