scientism - explicat in DEX

scientism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCIENTÍSM s. n. Concepție filozofică inițiată la sfârșitul sec. XIX și manifestată prin afirmarea multilaterală a spiritului științific (și adesea prin absolutizarea rolului științei). [Pr.: sci-en-] – Din fr. scientisme.

scientism (Dicționar de neologisme, 1986)
SCIENTÍSM¹ s.n. Concepție de esență pozitivistă care consideră știința concepută ca un ansamblu de cunoștințe exacte, singura în măsură să rezolve toate problemele cunoașterii. ♦ Poziție teoretică avansată a unor savanți cu vederi dialectice, dar care nu au ajuns la un materialism consecvent. [Pron. sci-en-. / < fr. scientisme, cf. it. scientismo].

scientism (Dicționar de neologisme, 1986)
SCIENTÍSM² s.n. Doctrină și practică a unei secte creștine din Statele Unite ale Americii, fundată pentru a combate prin rugăciune orice rău fizic sau moral. [Pron. sci-en-. / cf. it. scientismo, engl. scientism].

scientism (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SCIENTÍSM s. n. 1. concepție filozofică pozitivistă care consideră că știința, concepută ca un ansamblu de cunoștințe „pozitive”, exacte, eliberată de orice implicații „metafizice”, este singura în măsură să rezolve toate problemele cunoașterii; fetișizare a științei. 2. poziție teoretică avansată a unor savanți cu vederi avansate, dialectice. (< fr. scientisme)

scientism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scientísm (sci-en-) s. n.

scientism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCIENTÍSM s. n. Concepție filosofică inițiată la sfârșitul sec. XIX, potrivit căreia științele modeme ale naturii oferă singurul mod de cunoaștere sigură. [Pr.: sci-en-] — Din fr. scientisme.