schit - explicat in DEX

schit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCHIT, schituri, s. n. Mănăstire mică sau așezare călugărească situată într-un loc retras; călugării dintr-o astfel de mănăstire. – Din sl. skitŭ.

schit (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
schit (schituri), s. n. – Mănăstire mică izolată. Ngr. σϰήτη ‹ mgr. ἀσϰητής „ascet” (Murnu 50), prin intermediul sl. skitŭ (Tiktin; Conev 108). – Der. schitean, s. m. (călugăr care aparține unui schit).

schit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
schit s. n., pl. schíturi

schit (Dicționaru limbii românești, 1939)
schit n., pl. urĭ (vsl. rus. skitŭ, deșert, pustie, d. ngr. askitis, ascet). Mînăstire mică și singuratică.

schit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
schit n. mânăstire mică și izolată. [Slav. SKITŬ, pustietate, locuință de pustnic].

schit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCHIT, schituri, s. n. Mănăstire mică sau așezare călugărească situată într-un loc retras; călugării dintr-o astfel de mănăstire. — Din sl. skitŭ.