schismatic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCHISMÁTIC, -Ă, schismatici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care s-a separat de comunitatea unei biserici, care nu mai recunoaște autoritatea unei biserici. – Din
fr. schismatique, lat. schismaticus.schismatic (Dicționar de neologisme, 1986)SCHISMÁTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Persoană) care s-a separat de comunitatea unei biserici. [Cf. fr.
schismatique].
schismatic (Marele dicționar de neologisme, 2000)SCHISMÁTIC, -Ă adj., s. m. f. (cel) care s-a separat de comunitatea unei biserici. (< lat.
schismaticus, fr.
schismatique)
schismatic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)schismátic adj. m.,
pl. schismátici; f. schismátică, pl. schismáticeschismatic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)schismatic a. și m. care se află în schismă.
schismatic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCHISMÁTIC, -Ă, schismatici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care s-a separat de comunitatea unei biserici, care nu mai recunoaște autoritatea unei biserici. — Din
fr. schismatique, lat. schismaticus.