schimonosi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCHIMONOSÍ, schimonosesc, vb. IV.
1. Tranz. A deforma, a strica, a strâmba, a poci aspectul.
Schimonosește cuvintele. 2. Refl. (Despre oameni) A se strâmba, face grimase;
p. ext. a face nazuri. [
Var.: (
reg.)
schimosí vb. IV.] – Din
ngr. aschimoníso (
viit. lui
aschimonó).
schimonosi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)schimonosí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. schimonosésc, imperf. 3
sg. schimonoseá; conj. prez. 3
să schimonoseáscăschimonosi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCHIMONOSÍ, schimonosesc, vb. IV.
1. Tranz. A deforma, a strica, a strâmba, a poci aspectul. Schimonosește cuvintele.
2. Refl. (Despre oameni) A se strâmba, a face grimase;
p. ext. a face nazuri. [
Var.: (
reg.)
schimosí vb. IV] — Din
ngr. aschimoníso (
viit. lui
aschimonó).
schimonosì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)schimonosì v.
1. a (se) face diform, a desfigura;
2. a face nazuri. [Formă amplificată din
schimosì].