schimonoseală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SCHIMONOSEÁLĂ,schimonoseli, s. f. Faptul de a (se) schimonosi; schimonositură. [Var.: (reg.) schimoseálă s. f.] – Schimonosi + suf. -eală.
schimonoseală(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) schimonoseálă s. f., g.-d. art. schimonosélii; pl. schimonoséli
schimonoseală(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SCHIMONOSEÁLĂ,schimonoseli, s. f. Faptul de a (se) schimonosi; schimonositură. [Var.: (reg.) schimoseálă s. f.] — Schimonosi + suf. -eală.