schimba (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCHIMBÁ, schimb, vb. I.
1. Tranz. A înlocui un lucru cu altul sau pe cineva cu altcineva (de aceeași natură). ◊
Expr. A schimba scrisori = a coresponda.
A schimba o vorbă (sau
un cuvânt, câteva vorbe, câteva cuvinte etc.) (cu cineva) = a sta (puțin) de vorbă; a conversa, a vorbi (cu cineva).
2. Tranz. A ceda un lucru, un bun, pentru a lua în locul lui altul (echivalent ca valoare), a ceda un obiect pentru altul, a face schimb. ♦ A ceda o sumă de bani pentru a primi alta de aceeași valoare, dar constând din alte monede.
3. Tranz. A da unui lucru altă formă, alt aspect etc.; a modifica, a transforma. ◊
Expr. A schimba vorba = a abate convorbirea în altă direcție.
A schimba cântecul (sau
tonul, nota, foaia etc) = a-și modifica comportarea, atitudinea. (
Refl.)
Se schimbă vorba, se spune când intervine ceva care modifică situația existentă. ♦
Refl. (Despre oameni) A-și modifica aspectul, firea, conduita etc. ♦
Refl. (Despre timp, vreme) A se modifica (în bine sau în rău).
4. Refl. și
tranz. A (se) îmbrăca (cu) rufe curate, a (se) primeni; a(-și) pune alte haine decât cele purtate până atunci. ♦ (
Înv.) A (se) travesti.
5. Tranz. A muta (în alt loc, în altă parte). –
Lat. *excambiare.schimba (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)schimbá (-b, -át), vb. –
1. A înlocui ceva, a permuta. –
2. A modifica, a transforma. –
3. A ceda, a lăsa un obiect pentru contravaloarea lui. –
4. A înlocui, a substitui. –
5. A denatura, a altera. –
6. (
Refl.) A înlocui, a substitui. –
7. (
Refl.) A se primeni. –
Megl. schimb(ari). –
Var. înschimba. Lat. *excambiāre (Pușcariu 1548; REW 2949),
cf. it. scambiare, prov. escambiar, fr. échanger. Fonetismul din
rom. se explică printr-o metateză *
scîmbia ›
*scîimba, ca în
habeat ›
aibă, rubeum ›
roib, etc.
Der. schimb, s. n. (mutare; înlocuire; renovare; transformare; modificare; rufe curate), postverbal;
schimbăcios, adj. (instabil, inconstant, nestatornic);
schimbaș, s. m. (în trecut, milițian în serviciu regulat o săptămînă pe lună);
schimbător, adj. (variabil, volubil, versatil);
neschimbat, adj. (fără schimbări, fără modificări, inalterat);
preschimba, vb. (a schimba, a face schimb, a transforma);
schimbiș, adv. (alternativ);
schimboaie, s. f. (
Mold., regulator la plug);
schimbăciune (
var. schimbătură),
s. f. (
înv., schimb).
schimba (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)schimbá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
schímbăschimbà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)schimbà v.
1. a modifica în parte sau în tot (în bine sau în rău):
în lume totul se schimbă; fig.
a-și schimba părerea, vorba; a schimba vorbe, a se înțelege cu cineva;
2. a (se) transforma:
se schimbă în stană de piatră ISP.;
3. a face schimb, a da și lua ca echivalent:
a schimba bani; 4. a pune altceva în loc:
a schimba cămășile, fețele de pernă. [Lit. *EXCAMBIARE].
schimba (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCHIMBÁ, schimb, vb. I.
1. Tranz. A înlocui un lucru cu altul sau pe cineva cu altcineva (de aceeași natură). ◊
Expr. A schimba scrisori = a coresponda.
A schimba o vorbă (sau
un cuvânt, câteva vorbe, câteva cuvinte etc.) (cu cineva) = a sta (puțin) de vorbă; a conversa, a vorbi (cu cineva).
2. Tranz. A ceda un lucru, un bun, pentru a lua în locul lui altul (echivalent ca valoare), a ceda un obiect pentru altul, a face schimb. ♦ A ceda o sumă de bani pentru a primi alta de aceeași valoare, dar constând din alte monede.
3. Tranz. A da unui lucru altă formă, alt aspect etc.; a modifica, a transforma. ◊
Expr. A schimba vorba = a abate convorbirea în altă direcție.
A schimba cântecul (sau
tonul, nota, foaia etc.) = a-și modifica comportarea, atitudinea. (
Refl.) Se schimbă vorba, se spune când intervine ceva care modifică situația existentă. ♦
Refl. (Despre oameni) A-și modifica aspectul, firea, conduita etc. ♦
Refl. (Despre timp, vreme) A se modifica (în bine sau în rău).
4. Refl. și
tranz. A (se) îmbrăca (cu) rufe curate, a (se) primeni; a(-și) pune alte haine în locul celor purtate până atunci. ♦ (
înv.) A (se) travesti. 5.
Tranz. A muta (în alt loc, în altă parte). —
Lat. *
excambiare.