schilodire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCHILODÍRE, schilodiri, s. f. Acțiunea de
a (se) schilodi și rezultatul ei; schilodeală; mutilare. –
V. schilodi.schilodire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)schilodíre s. f.,
g.-d. art. schilodírii; pl. schilodírischilodire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCHILODÍRE, schilodiri, s. f. Acțiunea de
a (se) schilodi și rezultatul ei; schilodeală; mutilare. —
V. schilodi.