schilodeală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCHILODEÁLĂ, schilodeli, s. f. Schilodire, mutilare; starea celui schilod. –
Schilodi +
suf. -eală.schilodeală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)schilodeálă s. f.,
g.-d. art. schilodélii; pl. schilodélischilodeală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCHILODEÁLĂ, schilodeli, s. f. Schilodire, mutilare; starea celui schilod. —
Schilodi +
suf. -
eală.