schilodi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCHILODÍ, schilodesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A face pe cineva să devină sau a deveni schilod, infirm; a (se) mutila, a (se) schilăvi. – Din
schilod.schilodi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)schilodí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. schilodésc, imperf. 3
sg. schilodeá; conj. prez. 3
să schilodeáscăschilodì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)schilodì v. a face schilod.
schilodi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCHILODÍ, schilodesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A face pe cineva să devină sau a deveni schilod, infirm; a (se) mutila, a (se) schilăvi. — Din
schilod.