schematism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCHEMATÍSM s. n. Tendință, mod de a concepe sau de a prezenta lucrurile într-o formă schematică, simplistă; respectarea rigidă, dogmatică a anumitor formule fixe. – Din
fr. schématisme, lat. schematismus.schematism (Dicționar de neologisme, 1986)SCHEMATÍSM s.n. Tendință, fel de a înfățișa o construcție, o operă etc. în liniile cele mai simple, ca o schemă; caracterul schematic a ceva; simplism. [Cf. fr.
schématisme, germ.
Schematismus].
schematism (Marele dicționar de neologisme, 2000)SCHEMATÍSM s. n. tendință, fel de a înfățișa o construcție, o operă etc. în liniile cele mai simple, ca o schemă. (< fr.
schématisme, lat.
schematismus)
schematism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)schematísm s. n.schematism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)schematism n. formă schematică.
schematism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCHEMATÍSM s. n. Tendință, mod de a concepe sau de a prezenta lucrurile într-o formă schematică, simplistă; respectarea rigidă, dogmatică a anumitor formule fixe. — Din
fr. schématisme, lat. schematismus.