scheleton (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCHELETÓN, scheletoane, s. n. 1. Sanie de metal foarte joasă, pe care se stă culcat pe burtă.
2. Probă sportivă practicată cu scheletonul (
1). – Din
engl. skeleton.scheleton (Dicționar de neologisme, 1986)SCHELETÓN s.n. Sanie specială în care se stă cu fața în jos și se conduce cu vârful bocancilor. ♦ Probă sportivă practicată cu o astfel de sanie. [Scris și
skeleton. / < engl., fr.
skeleton].
scheleton (Marele dicționar de neologisme, 2000)SCHELETÓN s. n. 1. sanie specială în care se stă cu fața în jos și se conduce cu vârful bocancilor, pentru coborârea unor pante foarte înclinate. 2. sport de iarnă practicat cu o astfel de sanie. (< engl.
skeleton)
scheleton (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scheletón s. n.,
pl. scheletoánescheleton (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCHELETÓN, scheletoane, s. n. 1. Sanie de metal foarte joasă, pe care se stă culcat pe burtă.
2. Probă sportivă practicată cu scheletonul (
1). — Din
engl. skeleton.