scenă - explicat in DEX

scenă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCÉNĂ, scene, s. f. 1. Parte mai ridicată și special amenajată în incinta unei săli de spectacole sau în aer liber, unde se desfășoară reprezentațiile. ◊ Expr. A pune în scenă = a regiza. ♦ Teatru. ◊ Expr. A părăsi scena = a) a părăsi profesiunea de actor; b) a se retrage dintr-o activitate. 2. Subdiviziune a unui act dintr-o operă dramatică, marcată prin intrarea sau ieșirea unui personaj. 3. Fig. Loc unde se petrece ceva. 4. Fig. Acțiune capabilă de a impresiona pe cineva, de a-i atrage atenția; întâmplare interesantă. ♦ (Concr.) Compoziție plastică în care sunt de obicei înfățișate mai multe personaje. 5. Fig. Ceartă, ieșire violentă. ◊ Expr. (Fam.) A-i face cuiva o scenă = a aduce cuiva imputări violente (cu amenințări, cu lacrimi etc.). – Din fr. scène, it. scena, lat. scaena.

scenă (Dicționar de neologisme, 1986)
SCÉNĂ s.f. 1. Parte mai ridicată a unei săli de teatru, unde joacă actorii. 2. Teatru; arta dramatică. ◊ A părăsi scena = a se retrage din teatru, (fig.) dintr-o activitate oarecare; a pune în scenă = a organiza felul în care se va reprezenta o piesă de teatru. ♦ Decorurile folosite pentru a reprezenta locul unde se petrece acțiunea piesei. 3. Subdiviziune a unui act dintr-o piesă determinată fie de intrarea sau ieșirea unui personaj, fie de modificarea locului sau a timpului de acțiune. ♦ (P. ext.) Scurtă etapă în desfășurarea unei opere literare în care se consumă o singură întâmplare, într-un cadru neschimbat. 4. Loc unde se petrece o acțiune sau o activitate. 5. Acțiune, fapt, eveniment care poate impresiona pe cineva. 6. Ceartă, ieșire violentă, scandal. // (În forma scen-, sceno-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) scenă”. [Pron. sce-. / < fr. scène, it. scena, cf. lat. scaena, gr. skene – adăpost, refugiu].

scenă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SCÉNĂ s. f. 1. parte mai ridicată a unei săli de teatru, unde joacă actorii. 2. teatru; arta dramatică. ♦ a părăsi ă = a) a se retrage din teatru; b) a se retrage dintr-o activitate; a pune în ~ = a organiza felul în care se va reprezenta o piesă de teatru. ◊ decorurile pentru a reprezenta locul unde se petrece acțiunea unei piese sau a unui film. 3. subdiviziune a unui act dintr-o operă dramatică, marcată prin intrarea sau ieșirea unui personaj; succesiune de cadre dintr-un film care înfățișează o acțiune distinctă. ◊ scurtă etapă în desfășurarea unei opere literare în care se consumă o singură întâmplare, într-un cadru neschimbat. 4. loc unde se petrece o acțiune, o activitate. 5. acțiune, fapt, eveniment care poate impresiona pe cineva. 6. ceartă, ieșire violentă, scandal. ♦ a-i face cuiva ~ (sau ĕ) = a aduce cuiva reproșuri cu vorbe violente, amenințări, plâns. (< fr. scène, it. scena, lat. scaena)

scenă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
scénă (-ne), s. f. – 1. Platformă, estradă. – 2. Scandal, spectacol. Fr. scène. – Der. scenariu, s. n., din it. scenario, cf. fr. scénario; scenetă, s. f., din sp. sainete prin fr. saynète, considerat, din cauza pronunțării, drept der. din fr. scène; scenic, adj., din fr. scénique; scenografie, s. f., din fr. scénographie; înscena, vb. (a pune în scenă), din germ. inszenieren.

scenă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scénă s. f., g.-d. art. scénei; pl. scéne

scenă (Dicționaru limbii românești, 1939)
* scénă f., pl. e (lat. scena, d. vgr. skené, cort, scenă). Partea teatruluĭ unde joacă actoriĭ: o scenă bine luminată. Decorurile care reprezentă locu unde se petrece acțiunea: scena se schimbă. Locu în care se presupune că se petrece acțiunea reprezentată: scena se petrece la Roma. Arta dramatică: a avea o perfectă cunoștință a sceneĭ. Subdiviziunea unuĭ act în care teatru e ocupat de acelașĭ număr de actorĭ: o scenă înduĭoșătoare. Fig. Acțiune (spectacul) care reprezentă ceva interesant și se compară cu teatru: moartea schimbă scena lumiĭ. Locu în care se petrece o acțiune: scena uneĭ crime. A face cuĭva o scenă, a-ĭ aduce acuzațiunĭ vociferînd orĭ plîngînd. A apărea pe scenă, a apărea ca actor, a te face actor. A pune pe scenă, a dispune pentru reprezentațiunea teatrală, a reprezenta pe scenă.

scenă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
scenă f. 1. partea teatrului unde joacă actorii; 2. decorațiunea teatrului: scena reprezentă un castel; 3. acțiunea insăș ce se reprezentă: scena se petrece la Roma; 4. artă dramatică: a ilustra scena; 5. fiecare parte a unui act, determinat prin intrare sau ieșire de persoane: actul III, scena IV; 6. toate obiectele ce se oferă vederii: scenele naturei; 7. fig. ceeace se compară cu scena unui teatru: moartea sa va schimba scena politică; 8. orice acțiune ce oferă ceva interesant sau mișcător: o scenă lugubră; 9. faptă scandaloasă, imputări violente: a face cuiva o scenă.

scenă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCÉNĂ, scene, s. f. 1. Parte mai ridicată și special amenajată în incinta unei săli de spectacole sau în aer liber, unde se desfășoară reprezentațiile. ◊ Expr. A pune în scenă = a regiza. ♦ Teatru. ◊ Expr. A părăsi scena = a) a părăsi profesia de actor; b) a se retrage dintr-o activitate. 2. Subdiviziune a unui act dintr-o operă dramatică, marcată prin intrarea sau ieșirea unui personaj. 3. Fig. Loc unde se petrece ceva. 4. Fig. Acțiune capabilă de a impresiona pe cineva, de a-i atrage atenția; întâmplare interesantă. ♦ (Concr.) Compoziție plastică în dare sunt de obicei înfățișate mai multe personaje. 5. Fig. Ceartă, ieșire violentă. ◊ Expr. (Fam.) A-i face cuiva o scenă = a aduce cuiva imputări violente (cu amenințări, cu lacrimi etc.). — Din fr. scène, it. scena, lat. scaena.