scenă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCÉNĂ, scene, s. f. 1. Parte mai ridicată și special amenajată în incinta unei săli de spectacole sau în aer liber, unde se desfășoară reprezentațiile. ◊
Expr. A pune în scenă = a regiza. ♦ Teatru. ◊
Expr. A părăsi scena =
a) a părăsi profesiunea de actor;
b) a se retrage dintr-o activitate.
2. Subdiviziune a unui act dintr-o operă dramatică, marcată prin intrarea sau ieșirea unui personaj.
3. Fig. Loc unde se petrece ceva.
4. Fig. Acțiune capabilă de a impresiona pe cineva, de a-i atrage atenția; întâmplare interesantă. ♦ (
Concr.) Compoziție plastică în care sunt de obicei înfățișate mai multe personaje.
5. Fig. Ceartă, ieșire violentă. ◊
Expr. (
Fam.)
A-i face cuiva o scenă = a aduce cuiva imputări violente (cu amenințări, cu lacrimi etc.). – Din
fr. scène, it. scena, lat. scaena.