scenetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCENÉTĂ, scenete, s. f. Piesă de teatru de proporții reduse și cu personaje puține. – Din
scenă (după
fr. saynète).scenetă (Dicționar de neologisme, 1986)SCENÉTĂ s.f. Mică comedie într-un act, cu personaje puține. [Pron.
sce-. / < it.
scenetta, cf. fr.
saynète, după
scenă].
scenetă (Marele dicționar de neologisme, 2000)SCENÉTĂ s. f. mică comedie într-un act, cu personaje puține. (< it.
scenetta)
scenetă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scenétă s. f.,
g.-d. art. scenétei; pl. scenétescenetă (Dicționaru limbii românești, 1939)* scenétă f., pl.
e (d.
scenă cu suf. modern
-etă). Pĭesă teatrală într’un act.
scenetă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)scenetă f. piesă scurtă într’un act.
scenetă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCENÉTĂ, scenete, s. f. Scurtă piesă de teatru, într-un singur act și cu personaje puține. — Din
scenă (după
fr. saynète).