scenic - explicat in DEX

scenic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCÉNIC, -Ă, scenici, -ce, adj. 1. Care aparține scenei (1), privitor la scenă. ◊ Spațiu scenic = parte a scenei expusă vederii publicului, unde se desfășoară jocul actorilor. Perspectivă scenică = vedere de ansamblu a unui decor. 2. Care este adaptat teatrului, de teatru. – Din fr. scénique, it. scenico, lat. scaenicus.

scenic (Dicționar de neologisme, 1986)
SCÉNIC, -Ă adj. 1. În legătură cu scena, referitor la scenă. ♦ Spațiu scenic = partea scenei expusă vederii publicului; perspectivă scenică = vedere generală a unui decor. 2. Care este adaptat teatrului; de teatru. [Pron. sce-. / cf. fr. scénique, it. scenico, lat. scaenicus, gr. skenikos].

scenic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SCÉNIC, -Ă adj. 1. în legătură cu scena, referitor la scenă. 2. adaptat teatrului; de teatru. (< fr. scénique, it. scenico, lat. scaenicus)

scenic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scénic adj. m., pl. scénici; f. scénică, pl. scénice

scenic (Dicționaru limbii românești, 1939)
* sceníc, -ă adj. (lat. scénicus, vgr. skenikós). De scenă, de teatru: arta scenică. Adv. Din punctu de vedere al sceneĭ.

scenic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
scenic a. ce ține de scenă, de teatru: arta scenică.

scenic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCÉNIC, -Ă, scenici, -ce, adj. 1. Care aparține scenei (1), privitor la scenă. ◊ Spațiu scenic = parte a scenei expusă vederii publicului, unde se desfășoară jocul actorilor. Perspectivă scenică = vedere de ansamblu a unui decor. 2. Care este adaptat teatrului, de teatru. — Din fr. scénique, it. scenico, lat. scaenicus.