scăunaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCĂUNÁȘ, (
1)
scăunașe, s. n., (
2)
scăunași, s. m. 1. S. n. Scăunel.
2. S. m. (
Înv.) Negustor de vite sau de cereale; colector (de produse alimentare); comisionar (al unui negustor). [
Pr.:
scă-u- –
Var.: (
reg., 1)
scăuiéș s. n.] –
Scaun +
suf. -aș.