scatol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCATÓL s. n. Substanță care rezultă din descompunerea proteinelor în intestinul gros al mamiferelor. – Din
fr. scatol.scatol (Dicționar de neologisme, 1986)SCATÓL s.n. Substanță produsă prin descompunerea albuminoidelor, care se găsește în fecale. [< fr.
scatol, cf. gr.
skor – excrement].
scatol (Marele dicționar de neologisme, 2000)SCATÓL s. n. substanță azotată rezultată din putrefacția albuminoidelor, din fecale. (< fr.
scatol)
scatol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scatól s. n.scatol (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCATÓL s. n. Substanță care rezultă din descompunerea proteinelor în intestinul gros al mamiferelor. — Din
fr. scatol.