scărpina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCĂRPINÁ, scárpin, vb. I.
1. Refl. și
tranz. A (se) râcâi sau a (se) freca cu unghiile, cu degetele, cu un obiect sau de ceva tare, în locul unde simte o senzație de mâncărime a pielii.
2. Tranz. Fig. (
Fam.) A bate pe cineva. –
Lat. scarpinare.