scarp (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCARP, scarpi, s. m. (
Înv.) Pantof de damă ușor, pantof de casă. – Din
it. scarpa.scarp (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scarp (
înv.)
s. m.,
pl. scarpiscarp (Dicționaru limbii românești, 1939)scarp și
scárpă f., pl.
e (it.
scarpa, pintr’un intermediar ngr.).
Mold. sec. 19. Pantof, condur. Și
șcarp (Dor. [rev. I. Crg. 4, 251] și Munt.) bocîncă proastă. V.
scroambă.scarp (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCARP, scarpi, s. m. (
înv.) Pantof de damă ușor; pantof de casă. — Din
it. scarpa.