scâncet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCẤNCET, scâncete, s. n. Plâns înăbușit, slab și întretăiat (specific copiilor mici); scânceală, scâncitură, scâncit. ♦ Vaiet (de păsări, de animale); scheunat. –
Scânci +
suf. -et.