scăiuș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCĂIÚȘ, scăiuși, s. m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă acoperită de peri și țepi și cu flori alburii sau albe-gălbui dispuse în capitule globuloase și spinoase
(Dipsacus pilosus). –
Scai1 +
suf. -uș.