scafandrier - explicat in DEX

scafandrier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCAFANDRIÉR, -Ă, scafandrieri, -e, s. m. și f. (Rar) Scafandru (1). [Pr.: -dri-er] – Din fr. scaphandrier.

scafandrier (Dicționar de neologisme, 1986)
SCAFANDRIÉR s.m. Scafandru. [Pron. -dri-er. / < fr. scaphandrier].

scafandrier (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SCAFANDRIÉR, -Ă s. m. scafandru (I, 1). (< fr. scaphandrier)

scafandrier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scafandriér (rar) (-dri-er) s. m., pl. scafandriéri

scafandrier (Dicționaru limbii românești, 1939)
*scafandriér m. (fr. scaphandrier). Scafandru.

scafandrier (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
scafandrier m. scufundător prevăzut cu scafandru.

scafandrier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCAFANDRIÉR, -Ă, scafandrieri, -e, s. m. și f. (Rar) Scafandru (1). [Pr.: -dri-er] — Din fr. scaphandrier.