saxon - explicat in DEX

saxon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SAXÓN, -Ă, saxoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația de bază a vechii Saxonii sau care era originară de acolo; (la m. pl.) uniune de triburi germane care locuia în vechea Saxonie. 2. Adj. Care aparține vechii Saxonii sau Saxonilor (1), privitor la Saxonia sau la saxoni, originar din Saxonia. – Din fr. saxon.

saxon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
saxón adj. m., s. m., pl. saxóni; adj. f., s. f. saxónă, pl. saxóne

saxon (Dicționaru limbii românești, 1939)
* Saxón, -ă s. (lat. Sáxo, Sáxonis, fr. Saxon). Locuitor din Saxonia. Adj. Al saxonilor: dialectu saxon. V. Sas.

saxon (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
saxon a. și m. originar din Saxonia, ce ține de această țară.

saxon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SAXÓN, -Ă, saxoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din triburile germanice stabilite în vechea Saxonie sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține vechii Saxonii sau saxonilor (1), referitor la Saxonia ori la saxoni. — Din fr. Saxon.