satanic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SATÁNIC, -Ă, satanici, -ce, adj. De satană, al satanei, referitor la satană; diavolesc, drăcesc;
p. ext. crud, perfid, pervers; satanesc, satanicesc. – Din
fr. satanique.satanic (Dicționar de neologisme, 1986)SATÁNIC, -Ă adj. Drăcesc, diavolesc; satanesc; (
p. ext.) crud, pervers, perfid. [Cf. fr.
satanique].
satanic (Marele dicționar de neologisme, 2000)SATÁNIC, -Ă adj. referitor la anumite secte ale căror ritualuri sunt închinate lui Satana; drăcesc, diavolesc; (p. ext.) crud; pervers, perfid. (< fr.
satanique)
satanic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)satánic adj. m.,
pl. satánici; f. satánică, pl. satánicesatanic (Dicționaru limbii românești, 1939)* sataníc, -ă adj. (fr.
satanique, it.
satánico). Al Sataneĭ, drăcesc, diavolesc:
un rîs satanic. Adv.
A rîde satanic. – Vechĭ
satanicesc (după vsl.) și
sătănesc.satanic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)satanic a. diabolic.
satanic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SATÁNIC, -Ă, satanici, -ce, adj. De satană, al satanei, referitor la satană; diavolesc, drăcesc;
p. ext. crud, perfid, pervers; satanesc, satanicesc. — Din
fr. satanique.