sastisi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SASTISÍ, sastisesc, vb. IV.
Refl. și
tranz. (Grecism
înv.) A (se) tulbura, a (se) zăpăci. ♦ A (se) plictisi, a (se) sătura. – Din
ngr. sástisa (
aor. lui
sastizo).sastisi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)sastisí (sastisésc, sastisít), vb. – A năuci, a buimăci.
Ngr. σαστίζω, aorist σαστίσω „a surprinde” (Cihac, II, 695; Gáldi 247),
cf. alb. šastis.sastisi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sastisí (a ~) (
înv.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. sastisésc, imperf. 3
sg. sastiseá; conj. prez. 3
să sastiseáscăsastisi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SASTISÍ, sastisesc, vb. IV.
Refl. și
tranz. (
înv.) A (se) tulbura, a (se) zăpăci. ♦ A (se) plictisi, a (se) sătura. — Din
ngr. sástisa (
aor. lui
sastizo).
sastisì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sastisì v. Mold. a-și pierde cumpătul, a se ului:
nu mă sastisesc nicidecum AL. [Gr. mod. SASTÍZO, a se turbura, prin mijlocirea aoristului].