sastisi - explicat in DEX

sastisi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SASTISÍ, sastisesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Grecism înv.) A (se) tulbura, a (se) zăpăci. ♦ A (se) plictisi, a (se) sătura. – Din ngr. sástisa (aor. lui sastizo).

sastisi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
sastisí (sastisésc, sastisít), vb. – A năuci, a buimăci. Ngr. σαστίζω, aorist σαστίσω „a surprinde” (Cihac, II, 695; Gáldi 247), cf. alb. šastis.

sastisi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sastisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sastisésc, imperf. 3 sg. sastiseá; conj. prez. 3 să sastiseáscă

sastisi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SASTISÍ, sastisesc, vb. IV. Refl. și tranz. (înv.) A (se) tulbura, a (se) zăpăci. ♦ A (se) plictisi, a (se) sătura. — Din ngr. sástisa (aor. lui sastizo).

sastisì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sastisì v. Mold. a-și pierde cumpătul, a se ului: nu mă sastisesc nicidecum AL. [Gr. mod. SASTÍZO, a se turbura, prin mijlocirea aoristului].