sarsailă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SARSAÍLĂ s. m. Una dintre denumirile populare ale diavolului. –
Et. nec.sarsailă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)sarsaílă s.m. (pop.)
1. diavol, drac.
2. (fam.) om ciudat; om rău, viclean.
sarsailă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)Sarsaílă s. m. – Nume popular al diavolului.
Sl. Sarasaelŭ, numele lui Lucifer în literatura religioasă slavo-bizantină (R. Turdeanu,
R. Études sl., XXXIII, 151-3).
sarsailă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)Sarsaílă s. propriu
m.sarsailă (Dicționaru limbii românești, 1939)sarsaílă m.
Fam. Alt nume al diavoluluĭ.
sarsailă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Sarsailă m.
1. unul din numele comice ce se dă Necuratului:
stăi, Sarsailă ! CR.;
2. fam. om ciudat. [Origină necunoscută].
sarsailă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SARSAÍLĂ s. m. Una dintre denumirile populare ale diavolului. —
Et. nec.