sărpun (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)sărpún (-ni), s. f. –
1. (Înv.) Cimbrișor (Thymus serpyllum). –
Var. sărpunel. Lat. serpullum (Densusianu,
Rom., XXXIII, 285; REW 7860; Tiktin),
cf. prov. serpol, cat. serpoll. Caracterul de cuvînt moștenit și popular pare îndoielnic. Pușcariu 1584 citează pe
șerpunel, s. m. (cimbrișor), pe care-l consideră drept reprezentant al
lat. *serpullellum.