sărpun (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)sărpún (-ni), s. f. –
1. (Înv.) Cimbrișor (Thymus serpyllum). –
Var. sărpunel. Lat. serpullum (Densusianu,
Rom., XXXIII, 285; REW 7860; Tiktin),
cf. prov. serpol, cat. serpoll. Caracterul de cuvînt moștenit și popular pare îndoielnic. Pușcariu 1584 citează pe
șerpunel, s. m. (cimbrișor), pe care-l consideră drept reprezentant al
lat. *serpullellum.sărpun (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)sărpún (-ni), s. m. – Cimbrișor (Thymus serpyllum). –
Var. sărpunel. Lat. serpullum (Densusianu,
Rom., XXXIII, 285; REW 7860; Tiktin),
cf. prov. serpol, cat. serpoll. Caractewrul de cuvînt moștenit și popular pare îndoielnic. Pușcariu 1584 citează pe
șerpunel, s. m. (cimbrișor), pe care-l consideră drept reprezentant al
lat. *
serpullellum.sărpun (Dicționaru limbii românești, 1939)sărpún m. și
-unél n., pl.
eĭ (probabil, neol. d. lat.
serpullum, vgr.
éepyllon; it.
sermollo, -llino, fr.
serpolet, sp. pg.
serpol).
Trans. Cimbrișor.