sarmentos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SARMENTÓS, -OÁSĂ, sarmentoși, -oase, adj. (
Bot.) Care are tulpina lungă, mlădioasă și agățătoare. – Din
fr. sarmenteux.sarmentos (Dicționar de neologisme, 1986)SARMENTÓS, -OÁSĂ adj. (
Bot.) Care are tulpina lungă, mlădioasă și agățătoare. [< fr.
sarmenteux, cf. lat.
sarmentum].
sarmentos (Marele dicționar de neologisme, 2000)SARMENTÓS, -OÁSĂ adj. (despre plante) 1. care produce sarmenți. 2. cu tulpina lungă, mlădioasă și agățătoare. (< fr.
sarmenteux, lat.
sarmentosus)
sarmentos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sarmentós adj. m.,
pl. sarmentóși; f. sarmentoásă, pl. sarmentoásesarmentos (Dicționaru limbii românești, 1939)* sarmentós, -oásă adj. (lat.
sarmentosus).
Bot. Ca sarmentu (lung, flexibil și agățător):
salsaparila e o plantă sarmentoasă.sarmentos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SARMENTÓS, -OÁSĂ, sarmentoși, -oase, adj. (
Bot.) Care are tulpina lungă, mlădioasă și agățătoare. — Din
fr. sarmenteux.