sarment (Marele dicționar de neologisme, 2000)SARMÉNT s. m. lăstar subție, târâtor, cu frunze la vârf, care îndeplinește funcții de reproducere. (< fr.
sarment, lat.
sarmentum)
sarment (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)SARMÉNT s. m. Stolon subteran, lung și subțire, cu rădăcini adventive și frunze scvamoforme. Din mugurii terminali sau axilari se formează tulpini aeriene.
sarment (Dicționaru limbii românești, 1939)* sarmént n., pl.
e (lat.
sarmentum).
Bot. Trunchĭ de plantă lemnoasă agățătoare. Ramură produsă de viță în fie-care an.