sărman (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SĂRMÁN, -Ă, sărmani, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) Sărac (
1).
2. (
Înv. și
reg.) Orfan.
3. (Adesea substantivat; exprimă compătimire față de cineva sau de ceva) Biet, nenorocit, sărac (
7). [
Var.: (
reg.)
sărimán, -ă, sirimán, -ă, sirmán, -ă adj.] – Din
bg.,
scr. siromah, cu schimbare de
suf.