săritură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SĂRITÚRĂ, sărituri, s. f. 1. Rezultatul acțiunii de
a sări; salt. ♦ Nume dat mai multor probe sportive (în atletism, natație, schi etc.) în care concurentul face un salt.
2. Spațiu parcurs într-un salt.
3. Fig. Trecere bruscă de la o idee la alta, de la o etapă, fază etc. la alta. ♦ Schimbare, oscilație bruscă.
4. Omisiune (de litere, de pagini); trecere cu vederea. –
Sări +
suf. -tură.