săritură - explicat in DEX

săritură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SĂRITÚRĂ, sărituri, s. f. 1. Rezultatul acțiunii de a sări; salt. ♦ Nume dat mai multor probe sportive (în atletism, natație, schi etc.) în care concurentul face un salt. 2. Spațiu parcurs într-un salt. 3. Fig. Trecere bruscă de la o idee la alta, de la o etapă, fază etc. la alta. ♦ Schimbare, oscilație bruscă. 4. Omisiune (de litere, de pagini); trecere cu vederea. – Sări + suf. -tură.

săritură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
săritúră s. f., g.-d. art. săritúrii; pl. săritúri

săritură (Dicționaru limbii românești, 1939)
săritúră, f. pl. ĭ. Rezultatu săririĭ: leu, din doŭă săriturĭ, ajunse la pradă. Loc sărit (trecut cu vederea) la scris: în această carte-s o mulțime de săriturĭ.

săritură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
săritură f. acțiunea și efectul de a sări: săriturile calului.

săritură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SĂRITÚRĂ, sărituri, s. f. 1. Rezultatul acțiunii de a sări; salt. ♦ Nume dat mai multor probe sportive (în atletism, natație, schi etc.) în care concurentul face un salt. 2. Spațiu parcurs într-un salt. 3. Fig. Trecere bruscă de la o idee la alta, de la o etapă, fază etc. la alta. ♦ Schimbare, oscilație bruscă. 4. Omisiune (de litere, de pagini); trecere cu vederea. — Sări + suf. -tură.