sărăcie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SĂRĂCÍE, sărăcii, s. f. 1. Lipsa mijloacelor materiale necesare existenței; starea, viața celui sărac (
1). ◊
Expr. Sărăcie lucie (sau
cu luciu, neagră) = sărăcie mare, totală.
A-și vedea de sărăcie = a-și vedea de treabă, a nu se amesteca în afacerile altuia.
2. Starea unui loc sărac, neproductiv.
3. Aspect sărăcăcios.
4. Cantitate mică, nesatisfăcătoare (din ceva); lipsă.
5. (
Fam.) Epitet depreciativ sau injurios dat unui lucru sau unei persoane fără valoare. –
Sărac +
suf. -ie.